BRILLIANCE

Îngerii şi demonii dansează tango

“Trebuie să cunoaştem ceea ce suntem, şi nu ceea ce vrem noi să fim. Căci numai ceea ce există poate fi transformat, şi nu ceea ce dorim noi să existe”.  Krishnamurti

Păcatul în sine nu există. Să nu te accepți pe tine e păcat. Aici e miezul din adevăr. Păcatul a fost motorul omenirii spre evoluție. Curiozitatea. Cum ar arăta o lume fără întrebări? Cum ar supraviețui o lume supusă? Și spune-mi, dacă nu greșea Eva, atunci mai aveam viața asta, atât de scurtă și intensă, cu anotimpuri și nopți albe? Şi cum înțelege Dumnezeu sfârșitul dacă El nu se va sfârși niciodată?

Compromisul e cel mai mare risc pe care-l şi-l asumă un om. În lumea noastră, toţi ne îndeamnă să facem compromisuri. Am învăţat că doar proştii sunt consecvenţi. Ce nu ni se spune niciodată e că un compromis se raportează strict la tine şi nu la reguli exterioare. Dictate de societate, de alţii. Prin urmare, un compromis e o negare a propriei fiinţe. Ca să te negi însă, trebuie întâi să ştii cine eşti. O fi oare compromisul resemnare?

Spaţiul.
Să pierzi orientarea în spaţiu şi timp e cel mai grav lucru ce ţi se poate întâmpla.
Condiţia umană. Până la urmă, în viaţă contează cât de mult putem să ne depăşim propria condiţie. Nu există reuşită în vise prea mari dacă te dai cu capul de un zid ce-ţi arată propriile capacităţi. Dacă e aşa, atunci suntem doar nişte nelimitaţi lipsiţi de ambiţie, nesimţiţi şi laşi. Încă nu ne-au crescut aripi, ochi de vultur, organe amputate, IQ-uri spre o mie, nu ne teleportăm, nu citim gândurile, nu devenim invizibili, nemuritori, supermeni… Or, limitele trebuie depăşite?

Conflictul. E în interiorul nostru. Lupta dintre rai şi iad e la noi în suflet. Cu cât reuşim mai mult să împingem iadul din noi, cu atât avem mai multe şanse să învingem. Cât adevăr! Deci tot ceea ce discernem, discernem în interiorul nostru, iar realitatea existentă nu se schimbă. Singurul lucru care se schimbă este propria noastră percepţie, conştientizare sau evaluare. Raiul, iadul si diferite alte tipuri de judecată sunt, toate, stări ce nu se schimbă în exterior. Sau poate ne mutăm în vreo mansardă-n purgatoriu ?

Cuvintele. Cuvântul ţine de materialism. Deoarece este un produs al gândurilor noastre, care de cele mai dese ori îmbracă diferite forme atunci când este realizat. Înainte de toate, lucrurile se nasc în creier. Toate revoluţiile au început în creier, apoi pe străzi, în ţări, în lume. Cuvintele sunt cele mai puternice arme. Literatura nu se lasă supusă de niciun regim, de nicio stare. Să nască somnul raţiunii monştri?

Împăcarea. E important să fii împăcat cu tine însuţi. Să ştii ce simţi. Să te împarţi. Să înţelegi că rezolvarea vine dintr-o altă dimensiune, aceea în care El deține controlul. Nu-i așa că imaginația ne salvează de noi înșine? Că există un univers paralel în care timpul alunecă?

Autor : Valentina Bordian